Nu există un document care să ateste înfiinţarea şcolii din Voiceşti,  dar se pare că prima şcoală primară a fost creată în anul 1838. De la această dată şi până în anul 1887 există puţine date în legătură cu şcoala din Voiceşti.

Profesor A. Didicescu,  preciza că: „școala din Voiceşti a luat fiinţă în anul 1838”. Aceasta o ştia sigur de la bunicul său Ioan Didicescu,  fost învăţător această şcoală care spunea că tatăl său a învăţat la şcoala din Voiceşti şi că îşi aducea destul de bine aminte anii înfiinţării şcolii din Voiceşti. Nu se cunoaşte nici cine a fost primul învăţător,  probabil un preot sau altcineva care ştia limba greacă sau slavonă. Totodată, nu se ştie unde a funcţionat în această perioadă şcoala,  este posibil în biserică sau într-o casă particulară. În anul 1887 funcţiona în casa învăţătorului Ioan Didicescu,  iar casa a fost vândută de către acesta în anul 1912 lui I. Rădulescu din comuna Voiceşti care a demolat-o.

La început se învăţa scrisul pe parachidă (cutie de nisip),  în limba slavonă după alfabetul chirilic. Şcoala care a funcţionat în casa învăţătorului I. Didicescu, avea o singură cameră, era neîncăpătoare şi situată în extremitatea nord-vestică a comunei,  fapt ce îngreuna frecvenţa copiilor la şcoală.

În anul 1865 exista date sigure despre funcţionarea şcolii din Voicesti. Într-o adresă (1 octombrie 1865) trimisă de Revizoratul Școlar Vâlcea catre prefectul Districtului Vâlcea se comunica prefectului învăţătorii atestaţi și tabelul cu şcolile și învăţătorii care funcţionau în judeţul Vâlcea. La nr. 20 figurează și domnul Constantin Costăchescu învăţător în comuna Voicești. Probabil ca acesta a stat învăţător la şcoala primară din Voiceşti până în anul 1886, când la conducerea școlii a venit Ioan Didicescu (este numit la aceasta şcoală la 15 septembrie 1886 și obţine gradul definitiv la 02 septembrie 1996). Noul învăţător nu avea la bază şcoala normală ci seminarul din Râmnicu Vâlcea și anterior – între anii 1881 și 1886 – funcţionase la şcolile Suteşti,  Fumureni și Ştefăneşti).

Între 1886-1887 s-a ocupat de construirea primului local al scolii din Voiceşti pe un teren donat de Profira și Ştefan Voicescu. Ei au condiţionat însă construirea urgentă a școlii,  altfel îşi iau pământul înapoi. Şcoala a fost construită cu fonduri strânse de la locuitori sub directa conducere a directorului de atunci,  învățătorului Ioan Didicescu și purta denumirea de Şcoala primară Profira și Ştefan Voicescu. Şcoala avea la început două săli de clasă și cancelarie. În anul 1925 s-au mai construit doua săli de clasă iar după anul 1949,  încă una.

Începând cu anul şcolar 1909-1910 la şcoala primară din Voiceşti s-a înfiinţat al doilea post de învăţători; pe acest post a fost numit Gheorghe Niţulescu la data de 1 octombrie 1910. Crearea acestui post a uşurat munca, întru-cât fiecare avea un număr mai mic de elevi şi putea să-şi facă mai bine lecţiile.

În anul 1907 la cererea prefectului județului Vâlcea,  primăria comunei Voiceşti,  trimitea următorul tabel nominal cu privire la numărul copiilor pe familii şi pe sate (copii de răzeşi şi copii de moşneni): Voiceşti din Deal (Numărul copiilor de răzeși, 52, Numărul copiilor de moșneni,171, Toral, 223), Voiceşti din Vale (Numărul copiilor de răzeși, 3, Numărul copiilor de moșneni,16, Toral, 19) și Tighina (Numărul copiilor de răzeși, 1, Numărul copiilor de moșneni,3, Toral, 4),

Comparaţia între numărul total de copii şi numărul de copii înscrişi la şcoală scoate în evidenţă faptul că dintr-un total de 246 de copii de vârstă şcolară doar 91 erau înscrişi la şcoală. Diferenţa mare se explică prin faptul că multe fete nu frecventau şcoala deoarece părinţii le opreau acasă pentru a avea grijă de fraţii mai mici,  să păzească vitele sau pentru munca câmpului. În anul următor 1908,  se aducea la cunoştinţă că organele comunale locale nu sprijină şcoala.

În timpul primului război mondial şcoala a fost ocupată de germani şi foarte puţini copii frecventau cursurile. În acest timp învăţătorul Gheorghe Niţulescu a fost concentrat în război,  a luptat împotriva nemţilor,  iar în luptele de la Turnu Roşu a fost făcut prizonier. S-a înapoiat în ţară în ianuarie 1918,  iar începând cu data de 29 ianuarie 1918 era prezent la şcoală.

Exista un număr foarte mare de analfabeţi,  fapt consemnat într-un proces-verbal al Primăriei Voiceşti,  din data de 12 octombrie 1919 în care se preciza faptul că din cei 362 de cetăţeni care aveau drept de vot pentru cameră,  226 nu ştiau carte iar 136 ştiau carte. Aceştia erau numai bărbaţi,  iar dacă se adăuga şi numărul de femei care nu aveau drept de vot,  numărul de analfabeţi se apropia de 800 de persoane.

În anul 1923 s-a înfiinţat şi în satul Tighina o şcoală cu un singur învăţător,  funcţionând până în anul 1927 într-o casă particulară. Din 1927 s-a construit un local de şcoală din bârne de lemn,  cu două săli de clasă şi o cancelarie.

Din anul 1924 se măreşte durata cursurilor de la 4 clase primare la 7 clase,  adăugându-se deci 3 clase supra primare,  clasele V-VII. Conţinutul învăţământului din clasele 5-7 presupunea o revenire,  într-o formă mai dezvoltată,  la cunoştinţele ce se predau în clasele I – IV.

Tot din anul 1924 se măreşte şi numărul de posturi de învăţători de la şcoala primară Voiceşti,  de la 2 învăţători la 4 învăţători. Acest fapt a însemnat un pas foarte mare pentru învăţământul local.

Tot în această perioadă se mai construiesc încă două săli de clasă. Clasele V-VII erau foarte puţin frecventate iar numărul de absolvenţi era redus (nu mai mult de 6-7 frecvenţi pe an,  cel mai adesea 1-3 frecvenţi anual). Astfel,  în anul şcolar 1927-1928 s-a înregistrat un singur frecvent,  în 1930-1931 doi frecvenţi,  în 1932-1933 trei frecvenţi. În alţi ani şcolari nici nu s-au înfiinţat clasele V-VII (anii şcolari 1934-1935,  1936-1937).

La recensământul din analfabeţilor şi semianalfabeţilor din anul 1948,  existau în comuna Voiceşti 363 analfabeţi (314 femei) şi 243 semianalfabeţi – dintre care 225 de femei.

În anul 1948,  după reforma învăţământului din acest an,  se înfiinţează în Voiceşti pentru prima oară o grădiniţă de copii.

Începând cu anul şcolar 1958-1959 a fost generalizat învăţământul de 7 ani,  iar începând cu anul 1964-1965 s-a trecut la generalizarea învăţământului de 8 ani.

Deoarece la Tighina şcoala se închisese, în anul şcolar 1963 s-a construit un nou local de şcoală cu două săli de clasă. Tot în acest an se înfiinţează la Tighina şi o grădiniţă sezonieră,  care este frecventată zilnic de 20-30 de copii.

Acualul local al şcolii din Voiceşti a fost dat în folosinţă în anul 1975. Este un local modern,  cu un etaj,  cu 8 săli de clasă,  2 laboratoare,  1 bibliotecă,  1 cancelarie etc. În prezent şcoala din Voiceşti se numeşte Şcoala cu clasele I-VIII Ioan Didicescu, în memoria şi cinstea primului director al acestei şcoli.

Directori ai Școlii Voiceşti: Radu Diaconescu (1838 – ?), Costache Costăchescu (? – 1886), Ioan Didicescu (1886-1919), Gheorghe Niţulescu (1919-1929), Vasile Niţoiu (1929-1937), Marin Pană (1937-1948), Dumitru Barbu (1948-1958), Ilie Zugrăvescu (1958-1959), Maria Grigore (1959-1960), Ion Teleşpan (1960-1962), Gheorghe Grigore (1962-1988), Vergilia Piciorea (1988-1989), Adrian Dumitrescu (1990-2006), Ciucă…  (2006-2007), Simona Dulugeac (2007-2010), Marcel-Ilarian Nicolescu (2010-2012), Marcel Nicolescu (2012-2014).

Printre absolvenţii acestei şcoli îl amintim pe: Nicolae Ion (rector Universitatea Bioterra Bucureşti), alături de profesori, medici, juriști, economiști și ingineri care dau prestigiu școlii și comunei Voicești.